Formatarea paginilor în LibreOffice Writer

Considerăm că foaia de hârtie are lăţimea w_P şi înălţimea h_P; pentru hârtia format A4 aşezată pe înalt avem w_P = 210 mm şi h_P = 297 mm. Acum documentele pot fi formatate pentru imprimare faţă-verso sau pentru imprimare pe o singură faţă. În acest din urmă caz vorbim de margini stânga şi dreapta, m_L şi m_R; de multe ori cele două margini orizontale se pun egale, m_H. Documentele formatate pentru imprimare faţă-verso au o margine interioară m_I şi o margine exterioară m_E; paginile pare au marginea exterioară în stânga şi marginea interioară în dreapta, iar paginile impare au marginea interioară în stânga şi marginea exterioară în dreapta. Lăţimea oglinzii paginii, w_T. este desigur diferenţa dintre lăţimea foii de hârtie şi suma marginilor orizontale:

w_T = w_P − (m_L + m_R)

sau, pentru margini orizontale egale,

w_T = w_P − 2m_H

de unde dacă cunoaştem lăţimea foii de hârtie şi lăţimea dorită a oglinzii paginii putem calcula

m_H = (w_P − w_T) / 2

În particular, 80 de caractere Liberation Mono corp 9 ocupă 152,4 mm, de unde reiese că marginile orizontale trebuie să fie de 28,8 mm.

Formatarea verticală este ceva mai complicată datorită prezenţei capetelor şi picioarelor de pagină. Notăm m_H marginea albă dintre muchia de sus a foii de hârtie şi capul de pagină; h_H înălţimea capului de pagină; s_H spaţiul dintre capul de pagină şi oglinda paginii; iar pentru piciorul de pagină notăm s_F distanţa dintre oglinda paginii şi piciorul de pagină; h_F înălţimea piciorului de pagină; şi m_F marginea albă dintre piciorul de pagină şi muchia de jos a foii de hârtie. La stabilirea formatării paginilor în LibreOffice Writer prin margine superioară şi margine inferioară se înţeleg m_H şi m_F, pe când în Microsoft Word se înţeleg marginile totale m_T = m_H + h_H + s_H şi respectiv m_B = s_F + h_F + m_F.

Pentru calculul marginilor verticale se stabileşte mai întâi înălţimea unui rând de text; aceasta se determină experimental pentru garnitura de caractere pe care intenţionăm s-o folosim pentru textul curent:

Caractere Înălţime naturală Înălţime rotunjită Liberation Serif corp 11 4,463 mm 4,5 mm Liberation Serif corp 10,5 4,272 mm 4,3 mm Liberation Serif corp 10 4,076 mm 4,1 mm Liberation Serif corp 9 3,651 mm 3,7 mm Liberation Mono corp 9 3,598 mm 3,6 mm

Considerăm de exemplu că pentru capetele şi picioarele de pagină folosim caractere Liberation Serif corp 9, iar pentru text caractere Liberation Serif corp 10. Punem tentativ marginea albă dintre muchia de sus a foii de hârtie şi capul de pagină m_H = 29 mm, înălţimea capului de pagină h_H = 3,7 mm, distanţa dintre capul de pagină şi oglinda paginii s_H = 2 × 4,1 = 8,2 mm; avem deci m_T = 29 + 3,7 + 8,2 = 40,9 mm. Luăm această valoare şi o punem pentru marginea albă dintre piciorul de pagină şi muchia de jos a foii de hârtie m_F; calculăm preliminar înălţimea oglinzii paginii h_P − (m_T + m_B) = 297 - (40,9 + 52,8) = 204 mm. Pe această înălţime încap 204 / 4,1 = 49,76 rânduri Liberation Serif corp 10. Tăiem partea fracţionară şi ne dă înălţimea oglinzii paginii de 49 × 4,1 = 200,9 mm. Recalculăm m_B = 297 - 40,9 - 200,9 = 55,2 mm, din care rezultă m_F = 43,3 mm.

Întru meditaţie: la fel ca Microsoft Word, LibreOffice Writer reprezintă intern toate dimensiunile ca valori întregi de twip, un twip fiind a douăzecea parte dintr-un punct tipografic anglo-saxon; un ţol are 1440 de twip. Distanţa dintre rânduri om fi declarat-o noi de exact 4,1 mm, dar ea nu poate fi decât de 4,092 mm (232 twip, 11,6 pt) sau 4,11 mm (233 twip, 11,65 pt). La fel ca Microsoft Word, LibreOffice Writer rotunjeşte valorile la cel mai apropiat număr întreg de twip, aşa că în realitate distanţa dintre rânduri va fi de 4,092 mm, de unde se vede cu uşurinţă aritmetică că m_F = 43,6 mm…

Baie şi siguranţă

Mă dusesem până la eMag, în Crângaşi, unde stă el, ca să iau ceva, un lucru din acelea electronice, cu biţi, când ce-mi văd mie ochii în optimist numitul Grant Şoping Sentăr? Un vagon de cale ferată! Şi nu orice vagon de cale ferată, ci unul care purta cu mândrie inscripţia „Baie şi Siguranţă”. Acuma baia ca baia, că apa e plăcută organismului, mai ales când o simţi pe piele, că pe gât dacă intră aduce pericol de ruginire internă, dar care poate fi legătura dintre baie şi tabloul electric? Că doar siguranţele acolo stau.

Vor fi unii, zic, care poate că le e frică să nu se curenteze în baie, fiind ea apa bună conducătoare de electricitate, din cauza clorului care se pune în ea ca să ne ferească de microbii mici şi răi. Dar văzând pe fereastra vagonului o tăbliţă pe care scria tot de siguranţe, dar acum că sunt împreună de-a dreptul cu sănătatea, mi-am dat seama că de fapt nu e vagon, ci vitrina unui magazin! Ce-o fi vânzând magazinul acela nu ştiu, poate dacă nu cumva o fi un magazin de articole electrice, cum era înainte Electrocasnica, dar acum moderne, că merg şi în baie şi dau şi sănătate: vezi însă bine, că bătrânele siguranţe sunt în continuare necesare, şi de aceea pune magazinul anunţ că toate articolele pe care le vinde au siguranţe, ca să păzească lumea de curentul electric.

Ubuntu 16.04 va fi o veveriţă tericolă

Mark Shuttleworth, părintele, proprietarul, îndrumătorul şi finanţatorul companiei britanice Canonical Ltd., înregistrată pe insula Man, o inexpugnabilă redută a Evului Mediu care se mândreşte cu statutul său de dependenţă a Coroanei Britanice, care, după dorinţa puternicilor zilei, o plasează după cum le mai bin, fie în afara Regatului Unit şi al Uniunii Europene, fie înăuntrul acestora, a anunţat printr-un articol pe jurnalul electronic personal, reluat fără citare de publicaţia OMG! Ubuntu, că a douăzeci şi patra versiune a sistemului de operare Ubuntu se va numi Xenial Xerus, adică, n-avem cu spune altfel decât Xerul Xenial.

Wicleanul Wârcolac

Joi, 22 octombrie 2015: întreprinderea Britanică Canonical Ltd. a introdus a 23-a versiune a sistemului de operare Ubuntu, numită după anul şi luna introducerii Ubuntu 15.10, iar după alfabet Wily Werewolf, adicătelea pe Româneşte Wicleanul Wârcolac.
Ubuntu 15.10 este o versiune ordinară a sistemului de operare, adică durata ei de viaţă este de numai 9 luni: în Aprilie 2016 urmează să apară a 24-a versiune, Ubuntu 16.04, care va fi o versiune LTS (Suport de Lungă Durată). Wicleanul Wârcolac nu va fi deci utilizat deci numai în scopuri experimentale sau de dezvoltare, dacă nu-i punem la socoteală pe acei utilizatori, care, fie din lipsă de minte fie mânaţi de anumite necesităţi imperioase, folosesc în producţie versiunile efemere ale sistemului de operare.
Noutăţile introduse de Ubuntu 15.10 sunt puţine şi aproape invizibile. Singura noutate interesantă este că pachetul de programe de productivitate individuală LibreOffice a fost actualizat la versiunea 5; nucleul Linux a fost adus la versiunea 4.2, dar puţină lume este interesată şi ştie ce versiune de nucleu rulează. Interfeţele de reţea au acum nume persistente, aşa că nu veţi mai avea de-a face cu eth0 ci va trebui să vă uitaţi după eno16780032 sau pe-acolo; pentru detalii citiţi Debian Project News din 15 iunie 2015 (uitaţi-vă după Martin Pitt). Barele de defilare au acum comportamentul din ambientul de birou GNOME, pe când până acum interfaţa utilizator Unity avea bare de defilare cu un comportament diferit. (Nu e o glumă, introducerea barelor de defilare din GNOME este un element de noutate remarcabil în Ubuntu 15.10.) În general, ambientul Unity a fost periat şi polişat, dar tot la fel de nepractic rămâne ca şi până acum. Şi în plus sistemul de operare suportă controlorul ludic Steam, dacă vreţi să vă jucaţi cu calculatorul. Upgradare plăcută!

Despre eCryptfs și SSH

La instalarea sistemului de operare Ubuntu sau a unuia dintre sistemele de operare bazate pe acesta, cum ar fi deliciosul Linux Mint, utilizatorului i se oferă posibilitate de a-şi cifra dosarul de domiciliu. Această opţiune induce configurarea sistemului de fișiere criptografic eCryptfs, astfel încât :

• Fişierele utilizatorului sunt stocate în formă cifrată în /home/.ecryptfs/$USER/.Private ;
• La deschiderea unei sesiuni, dosarul cifrat /home/.ecryptfs/$USER/.Private este montat în formă descifrată în /home/$USER, iar la terminarea sesiunii acesta este demontat.

Montarea automată a dosarului cifrat în formă descifrată cade în sarcina polivalentului PAM, sistemul de Module de Autentificare Conectabile din Linux, sau Pluggable Authentication Modules cum i se zice pe Englezeşte.

Lucrurile funcţionează bine atâta timp cât utilizatorul deschide o sesiune folosind un mecanism de autentificare cunoscut de PAM. Ce se întâmplă însă când utilizatorul se conectează la sistem prin SSH ? Recomandarea de bună practică este ca demonul SSH să fie configurat astfel încât să nu permită autentificarea cu parolă, adică „PasswordAuthentication no“, obligându-i pe cei care vor să se conecteze la sistem să prezinte o cheie publică acceptabilă. Jos hecării !

Despre gradientele circulare în PaintShop Pro

Obiectul de studiu este modul în care PaintShop Pro umple selecţiile cu gradiente circulare. De exemplu, gradientul cu care a fost umplut dreptunghiul din ilustraţia de mai jos este definit astfel : de la roşu la 0% la galben la 3% şi iarăşi roşu la 6%, cu tranziţie lungă la albastru la 94%, roşu la 97% şi finalmente galben la 100%. Punctul central a fost stabilit la 25% pe orizontală şi 20% pe verticală.

Un dreptunghi umplut cu un gradient circular multicolor.

Se observă că PaintShop Pro a aranjat gradientul astfel încât culoarea dată pentru 100% a fost aplicată punctului cel mai îndepărtat de centru — în cazul de faţă, colţul din dreapta–jos. De-a lungul razei care uneşte centrul gradientului cu punctul cel mai îndepărat al selecţiei umplute, culorile se înşiră după specificaţia gradientului. De-a lungul oricărei alte raze culorile încep după specificaţia gradientului, dar unde ajung depinde de lungimea razei respective.